Cui ai trimite această poveste? Distribuie!
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  
  •  

În copilărie cărțile au fost aripile mele de vis!

Plecam de acasă spre școală cu bănuți de gogoși (Doamne cum mai miroseau! minunate, calde, moi, gustoase…au rămas o amintire de neșters) însă nu-mi dădeam toți banii pe ele! Asta ca să pot strânge în timp, din economii, pentru cărți.

La librărie nu mirosea ca la gogoșerie însă mă simțeam bogată din cale afară dacă puteam să aleg, din tot ce era expus, ce-mi plăcea căci la un moment dat bibliotecara comunei (și pe ea o țin minte perfect!) mă lua la rost cum mă vedea: ”ce să-ți mai dau? le-ai citit pe toate! noi nu mai găsești!”. Baza a fost într-adevăr la bibliotecă fiindcă de cumpărat cărți nouțe mă descurcam … după buget.

La o premiere de sfârșit de an gimnazial am primit Povestea Vorbii de Anton Pann, o mai am și acum! Nu eram defel familiară cu stilul lui Pann și totuși cătinel, cătinel am citit-o toată. Și-am priceput multe după ea! Chiar am priceput multe, repede și bine căci e scrisă curat ca poză a realității, realitatea aceea fără cosmetice, care marchează!

Minciuna nu-mi place, vorbesc adevărul.

D-aceea oriunde mă pisez ca mărul
Şi mă dau îndată pe poartă afară,

De nu-mi găsesc locul şi pacea în ţară.”

Atât de dragi îmi sunt acei bunei sau bunele care, cu tact, au mereu la ei cimilitura potrivită, exemplul potrivit ca răspuns la situațiile care ofuscă și cu vorba potrivită readuc mintea spre soluție!

Să așteptăm să împletim fire albe în păr pentru a fi înțelepți??

Și numai buneii și bunelele să mai exerseze oare conștiința apartenenței, conectării, refacerii legăturilor identitare cu trecutul și folclorul?

#Activii știu că tot ce-i românesc nu piere și că zicătorile românilor sunt nestemate de tezaur imaterial, rezultat al experienței de viață, așa că în poveștile lor din această vacanță de vară au pus amprenta folclorului autentic!

Îngrijim ceea ce ne dorim să crească și să devină nemuritor, în hăinuțe noi de poveste, reamintirea înțelepciunii de la firul ierbii, să sporească!

Vânzătorul ambulant – tâlc din sânul rural al țării

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *