După părerea mea, simplu este eficient!
De curând, copilul meu de treisprezece ani mi-a vorbit despre sentimentul lui de apartenență și despre securizarea percepută în cercurile lui sociale. Adolescenții, chiar dacă nu știu să o eticheteze, întâlnesc cu toții, mai devreme sau mai târziu, provocarea nevoii de siguranță. A încheiat cu citatul lui preferat: devii măreț numai după ce știi cum e să fii mic. (Citatul nu aparține cuiva anume, este o construcție personală a lui Teo pe baza experienței sale de până acum)
De ce vorbesc despre asta? Pentru că sigur în viață mereu ne apar provocări (de copii până hăt sus), bifurcații cărora trebuie să le facem față și pe le dovedim în funcție de ”izvoarele” care ne adapă. Cum captăm izvoare, deci, ca să fim cât mai apți? Cum le dăm mai departe copiilor și altora dragi nouă? Care ”izvoare” sunt mai bune? Copiii ne devin mari cu cărămizi din noi!
Până să fim în fața provocării (nu definesc una anume pentru că nu toți ducem greutățile la indigo) pare simplu, putem da și lecții :). Când suntem numai la un pas de ea și avem de aplicat teoria apare frica, nesiguranța, paralizia minții și reacțiile corpului, confuze. Ne presupunem antrenați, ne recităm teoria nouă și altora și când e ziua…examenului pac, abilitățile sunt în pauza de restart.
Acum voi da exemple de provocări asupra cărora mi-am pus întrebări eu, în privința abilităților mele.
Sunt curioasă în ce măsură vă regăsiți?
o Avem un război în coastă, nu ne dorim, dar dacă Doamne ferește, ne molipsește cum arată listele mele de SWOT (puncte tari/puncte slabe/oportunități/amenințări) disponibile? o Nu am până acum, mulțumesc Cerului, (unii au noroc în dragoste, în afaceri, etc eu cel mai mult sunt bine sănătoasă :) ) semne de încercări ale sănătății însă accidente se pot petrece oricând. Cum ar arăta predictibil pe termen scurt, mediu, lung viața mea și a dependenților de mine în cazul în care nu aș mai putea munci? Ce emoții, fapte aș avea de gestionat? o Observ dinamicile sociale și economice din țara mea și din lume. Care sunt semnalele de alertă premergătoare care mi-ar traduce legat de locul unde mă aflu că ”aici am ajuns la fundul sacului. Alertă!” și care e prima opțiune a unui alt ”sac plin” :)?
Nu știu dacă voi vă puneți întrebări de felul acesta ori care altele, ori dacă sunteți genul zen – trăiesc precum pasărea cerului, de mâine nici că-mi pasă, însă la toate cursurile de management este nelipsit capitolul ”managementul riscului” iar eu iau aminte cu bucurie la înțelepciunea altora pentru că sunt genul leneș care apreciază opțiunea de a lua în folosință o roată gata făcută înainte de a reinventa una de la zero :).
Răspunsurile, iată, fiecare și le dă funcție de ”izvoarele” lui și contextul existent în momentul cheie. Mai sunt și ”vânzătorii” de preparate universal valabile, unisex, etc din vitrinele cărora așteaptă atractiv răspunsuri gata numai de înghițit dar iarăși, deși suntem toți după chipul și asemănarea Lui, am testat și mi-e clar că într-ale trăitului prefer personalizat vs în serie.
Un ”izvor” important pentru mine este înțelepciunea populară.
Mă uit eu cu drag la zarea rădăcinilor românești și văd mai cu seamă credința care a făcut neamul nostru să dăinuie.
Am citit multe cărți de dezvoltare personală, m-am certificat pe Training, Coaching, Mediere, Psihologie, am peste douăzeci de ani de multinațională serioasă, îmi place să ascult oameni cu experiență, iubesc documentarele și filmele biografice ori inspirate din fapte reale și din atâta diversitate stropul comun duce consistent în ceea ce am găsit adunat în colecția de proverbe și zicători a românilor a lui Pann.
Vorbele or fi diferite însă înțelesul, esența, e aceeași.
Așa că mă simt acasă, securizată, în brațele acestei înțelepciuni, un ”izvor” esențial pentru mine, unde pot să am încredere în Dumnezeul care le-a fost Tată suficient strămoșilor. Strămoșii noștri au dovedit și războaie și nevoi, suferințe. Le-au dus! Nevoințe care încă nu mi-au dat mie prin gând i-au transformat pe unii în sfinți ale căror miracole sunt de poveste încă. Povești cât un ocean 🙂 alimentat de sute de izvoare!
De asta simplu mi se pare eficient!
De asta dăruitul din plinul acesta mi se pare fără preț. Îi las izvorul acesta copilului meu, care este încă fraged, de asemenea și copiilor din drumul meu căci știu că mergând pe firul lui, se ajunge la ocean, invariabil. Vor călca, la fel ca mine, pe urme umblate, cunoscute, de mâini întinse, de suflete bogate și generoase în care pot găsi alinare la necaz, îndrumare chiar dacă nu aș mai fi eu.
România nu-i oricum! România este vatră de înțelepciune!
Când ai ocazia să faci un bine, nu te abține! Dă Lumină mai departe!
Geanina Țurcanu Costin
#fiiactivsicrestimare #tuactiv
Au lucrat la material și se cuvin lăudați, copiii:
Voice over – Anastasia Maria Cobzariu
Desene digitale – Ioana Jipa, Alexandra Iujiță
Mentori desene digitale – Teodor Ianis Țurcanu, Anastasia Maria Cobzariu
Procesare audio/video proiect – Teodor Ianis Țurcanu
PS: copiii noștri activi au vârste cuprinse între 7 și 13 ani.
Eu îi văd minunați! Vouă cum vi se pare joaca lor?
Lăsați-le un semn în comentarii al aprecierii pentru eforturile lor de a crește cu semnificație și vor fi mai curajoși, mai harnici în a dărui valoare!
Mulțumim!