– ”Matei mi-a spus «frumosule»!
– ”Mama, copiii îmi spun ca arat ca Hercules!”
– ”M-am certat cu colegii, mă fac «aragaz cu patru ochi»!”
– ”Toată lumea se miră ce înalt am crescut! Oare sunt prea înalt pentru vârsta mea?”
“Complimente”, peste complimente! De la colegii de clasă, de la grupul de joacă sau de activități.
Teo, nu acum mult timp, îmi spune: ”Mama, eu vreau să fiu rârâit! E așa frumos să fii rârâit!” 😊
Părea că nu glumește. Și nu glumea. Mi-a enumerat colegi și colege cu ”r” despre care el credea că sunt chiar aparte prin acest detaliu, ”delicios”.
Oare posesorii de ”r” cum sunt cu ei înșiși? Încurcați, obișnuiți sau…aparte?
Dorința lui Teo am rezolvat-o: a putut fi și rârâit și sâsâit, nazalizat, pițiponc și arogant într-un text cu personaje diverse, am și învățat despre relațiile de cauză-efect, principiul de domino, complicațiile falsei modestii, ce facem cu complimentele dorite, cerute ori care … sperie. Am avut ocazia să-mi învăț copilul și despre cum să-și construiască stima de sine.
Și pentru mine la un moment dat, când lucram pentru pregătirea unui curs pe managementul stresului, a fost o ușurare să aflu că un compliment poate fi atât însușit cu ”Mulțumesc!” cât și respins, în ideea că ironiile pot rămâne bine-mersi în proprietatea celui care le emite, nu e musai să le ”port” dacă nu-mi sunt pe gust.
Povestea aceasta poate fi ocazia pentru părinți să afle cum stiu copiii lor să răspundă aprecierii și atenției celorlalți. Nu credeți în răspunsurile formale, de tip ”adecvat” cât mai degrabă evaluați resursele pe care le au copiii ca să fie autentici și încrezători astfel încât să aibă răspunsul potrivit și pentru situațiile de care au tendința să se plângă sau să se sperie, așa cum sunt cele de la începutul acestui text.
grafică digitală / prelucrare audio / voice-over
Teodor Țurcanu-Costin
Pentru o bună integrare a lor să învățăm copiii să facă și să primească complimente!
Ți-a plăcut? 
Tu doar lasă-ne mai jos adresa ta de email iar noutățile ajung țintă la tine!