Nevoia e cel mai bun educator, iar uneori este cazul să îndrăznim să lăsăm copiii pe mâna ei!
Ca părinți dorim să-i scutim pe dragii noștri copii de dezamăgiri sau de pierderea de timp de a-și culege singuri, din trăite, experiențele de care ar avea nevoie, venim noi cu manualul de reguli ale lui ”pentru că așa am zis eu!” și gândim că am așezat lucrurile pe direcția bună. Ni se pare că putem vedea clar liniile viitorului răspunzând gândurilor noastre despre siguranța și prosperitatea celor dragi.
Dacă ați trăit măcar odată acest scenariu atunci stiți cu ce vine la pachet! Intenția voastră bună se lovește de ”vederea diferită” a copilului, voința lui are nevoie să se manifeste și probabil va face pe dos numai ca să-și afirme libertatea de alegere, poate fi obedient însă gândiți-vă cum va gestiona frustarea limitărilor capacităților sale, în fine, cineva tot va fi vinovat, ori copilul că nu a ascultat și a împlinit o profeție negativă, ori părintele căci și-a așternut propriile temeri înaintea drumului copilului. Gândul acesta de final, în care pierde toată lumea, ar ajuta la stabilirea unor modele diferite de rapport în familie. Nimeni nu deține adevărul absolut, fiecare este responsabil de felul în care își face alegerile! Copiii mici învață prea bine că atunci când se împleticesc la mers au de trecut peste frustrare și lacrimi și trebuie să se ridice pentru ceea ce își doresc.
Mulți părinți suferă pentru alegerile copiilor lor și acea suferință se transformă – curios! – în barieră de comunicare între ei și copii. Acesta fiind simbolul detașării de asumarea făcută de copil, bună, rea, așa cum e văzută de acesta prin suma lui de experiențe de la acel moment. Cum să nu ne facem dușmanul lui? Cum să păstrăm echilibrul și încrederea de ambele părți?
Așezați-vă și în locul lui! E tot atât de greu pentru voi cât e și pentru copil această proiectare în papucii celuilalt! Exact asta îi cereți, imperativ, de sus, din poziția de părinte: să-i fie ușor să fie el dvs! Și chiar nu este!! Papucii altuia pot fi zguduitori, răvășitori, insuportabili, de-a dreptul!
Imaginați-vă o memorie nouă, timpuri noi, valori noi, pârghii sociale noi, presiuni noi, abundența de informații noi, temerile noi, niciuna dintre confirmările trăite! Înainte de a permite unui conflict interior să combată ca o pumă la atac este mereu util un exercițiu de conștientizare a ”papucilor” celuilalt!
Am făcut acest tip de exercițiu, destul de devreme, înainte cu suficient timp de copii, l-am învățat și teoretic și practic, l-am simulat drept practică pe probleme reale și cu toate acestea nu mă simt nici acum maestră pe el. Îmi simt tendințele de viteză și supărare când copiii mei vor altfel decât vreau eu, însă mi-am luat și destule lecții cât să am obiceiul acum să-mi repet atunci când recunosc semnele conflictului: răbdare, încredere, va fi bine! N-am nici o garanție a binelui, firește, alta decât hotărîrea de a vedea mereu partea plină a paharului din orice experiență!
Credeți că a fi pozitiv în relația cu copiii este doar puțin lucru??
Nevoia învață pe om! Ei au nevoie de lecțiile lor nu de încă un conflict, adânc al rădăcinilor, își vor face alegerile, iar în final învățătura va fi valoroasă!
Să nu uităm să fim alături când este nevoie!
Inspirație!
Ți-a plăcut? 
Tu doar lasă-ne mai jos adresa ta de email iar noutățile ajung țintă la tine!