Emoțiile vin val grămadă și exact ca și valurile cară multe reziduuri pe care le aruncă și lasă la vedere.
Copiii nu au experiența autocontrolului și nici nu pot anticipa conștient consecințe ale comportamentului exagerat. Limitele pe care le stabilesc, de obicei, adulții copiilor pentru a controla comportamentul nepotrivit țin de frica imediată. Ori ridică tonul mai mult decât copilul ori își afișează diferența de putere din statură. (Nu vă gândiți la ideal ci la cele pe care le observați standard în jur. Nu ne folosește să ne păcălim)
Aceleași mecanisme sunt folosite nu doar în raportul copil-adult cât și între copii sau adulți între ei, în fiecare situație, unul din cei care se exprimă contând pe diferențe fizice sau statutare care i-ar legitima dominația.
Reacțiile fizice determinate de furie țin de mecanisme de supraviețuire, emoțiile unui context sunt interpretate ca agresive ducând la pozițiile luptă sau fugă. În ambele situații corpul primește compuși chimici care activează mușchii ce sunt la fel de pregătiți de atac sau fugă pentru îndepărtarea de pericol. Instinctele primează, energia este concentrată în membre în timp ce pentru restul de organe (inclusiv creier) se asigură strict necesarul de supraviețuire. Irascibilitatea poate fi influențată și de nivele scăzute de serotonină sau dopamină, neurotransmițători care asigură funcționarea optimă a creierului și organismului.
Indiferent de cum este declanșată, furia trebuie înțeleasă și tratată corect încă din copilărie.
Înfricoșarea nu este o soluție în nici un caz pentru că poate cineva se liniștește din teamă fizic însă în interiorul corpului reacțiile chimice produc în continuare dezechilibre.
Prevenția este de fiecare dată de preferat tratamentului!
Copiii trebuie să învețe de mici de la părinți, bunici sau educatori o regulă simplă: este interzis să-și facă rău lor, altor ființe care nu îi amenință sau lucrurilor din jur. Trebuie să li se explice sub formă de poveste că plânsul și furia le fac rău și trebuie înlocuite cu un alt comportament. În joacă pot învăța exerciții de relaxare: respirație, numărat în gând înainte de a răspunde unei provocări, important este să fie clar că, fiind mici, vor imita comportamentul sesizat în preajma lor: dacă se țipă vor considera firesc și permis să o facă și ei atunci când se simt presați de o situație tensionată.
Nu vor simți nevoia de atenție exagerată dacă au confort emoțional și dacă li se permite să-și testeze și certifice limitele. Nu e nevoie să fie hiperprotejați ci supravegheați în timp ce explorează mediul înconjurător.
Poate după vârstele mici părinții au senzația că pot să se mai relaxeze în privința controlului sau atenției acordate copilului însă este o presupunere riscantă pentru că intrarea în colectivitate, de fapt, necesită suport. Frustrările se pot înmulți iar validarea răspunsurilor comportamentale trebuie să fie făcută conform scării de valori stabilite în familie. Exemplele cool sau izolarea în caz de neconformare la media grupului au nevoie să fie gestionate prin prisma valorilor stabilite în cei șapte ani de acasă.
Copiii educați responsabil vor fi adulți responsabili, degajă optimism în jurul lor, sunt creativi, orientați spre ceilalți și soluții. Nu creează crize inutile însă pot fi percepuți ca dificili prin faptul că nu sunt ușor de manipulat și influențat. Dacă par egoiști sau distanți este pentru că încă n-a fost clar lămurit locul lor în echipă ori însăși valoarea echipei e incertă.
Dacă sunteți părinte și aveți un copil care vă provoacă, felicitări! Este un copil inteligent și e de mulțumit Cerului că lângă astfel de copil limitele voastre sunt împinse spre autodepășire. Inspirația în relaționarea cu el vine din inimă, este exclusă furia și îngrădirea personalității sale!! Prea multe greșeli pleacă exact de la ideea de a-i arăta propriului copil “cine e șeful”.
Părinții nu cresc un copil doar ci asigură un număr de ani suport unei conștiințe de la care, nu doar ei ci și alții, mai târziu, se așteaptă la împlinirea potențialului său.
Dacă ești copil și simți prea multă furie, tensiune în jur îți faci un bine ție și familiei dacă vei vorbi dechis despre ce simți. Căuta un punct de sprijin sigur în jur: familia extinsă, școală, biserică, autorități. Ai dreptul la dezvoltare armonioasă și să devii ceea ce ți-a fost încredințat să fii!
Inspirație și armonie!
Sănătatea chiar contează iar sentimentele negative, adică inclusiv furia, dăunează!!
Ți-a plăcut? 
Tu doar lasă-ne mai jos adresa ta de email iar noutățile ajung țintă la tine!